Nu ştiu dacă am reuşit să fiu omul care ar fi trebuit

Trebuie să fiu recunoscătoare. A fost un an plin cu momente frumoase, cu emoţii care mi-au tăiat respiraţia și cu bucurii care mi-au umplut sufletul până la refuz. Am râs cu lacrimi, am plâns de fericire şi am plâns de tristeţe şi de dor, dar pe ascuns... Am cunoscut oameni excepţionali, care mă fac să mă simt binecuvântată, dar am cunoscut și oameni care mi-au arătat cum nu ar trebui să fiu... Recunosc, a trebuit să abandonez și câteva visuri... Cine ştie, poate că le voi înlocui cu visuri noi. Regrete? Puține. Unul dintre ele este că n-am ştiut să îmi gestionez mai bine timpul. Încă învăţ să fac asta... Sunt atâtea lucruri de făcut şi atâţia oameni cărora să le fiu aproape... Îmi pun toate speranţele în anul care urmează... Nu ştiu dacă am reuşit să fiu omul care ar fi trebuit şi care mi-am dorit să fiu, dar am încercat... iar dacă am greșit, sigur am învățat. Din tot ce am trăit am învăţat ceva important: că mai am multe de învăţat! Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi fost alături! Vă mulţumesc pentru tot ce am învăţat de la voi, pentru toate momentele de bucurie, pentru prietenia voastră, pentru iubirea cu care m-aţi copleşit! Vă mulțumesc pentru toate felicitările, mesajele și darurile pe care mi le-ați facut, prea multe și prea frumoase! Știu că nu m-am purtat mereu echitabil și sper să mă iertați pentru asta! Vă asigur de toată prețuirea și de dragostea mea! Atunci chiar am fost fericită!